Ultimele postări
Loading...

Frittele de mere cu scorțișoară

Rețetă italiană pe care am învățat-o într-un restaurant din nordul Italiei. Era servită mai mult toamna fiind deosebit de apreciată.
Un desert rapid, practic, lejer și la îndemâna oricui. Incredibil de delicios și merită încercat!!

Metoda este similară cu cea de la inele de ceapă, ardei capia panè, floride dovleac. Optimă idee pentru diabetici. Veganii și vegetarienii se pot inspira folosind apă carbogazoasă în loc și eliminând oul; la fel și celiacii folosind făină de migdale/soia/ hrișcă, etc.
Frittele di mele în italiană.

Grad de dificultate: mediu
Timp de preparare: 20-25
Porţii: pentru 2 persoane

Ingrediente
  1. 2 mere de care vrei și ai, numai să nu fie făinoase (deci să fie crocante)
  2. 1 ou (veganii/vegetarienii pot să-l elimine)
  3. 1 pahar lapte/iaurt/smântână (150 ml) (veganii/vegetarienii pot folosi apă carbogazoasă în loc)
  4. 3-4 linguri făină albă de grâu (celiacii pot folosi făină de migdale în loc sau de soia/hrișcă, etc.
  5. Opțional: 1 lingură de zahăr (diabeticii pot pune înlocuitor sau îl pot elimina de tot)
  6. 1 linguriță de scorțișoară
  7. 1 cană de ulei pentru prăjit (150-200 ml)
  8. zahăr pudră pentru ornat
Mod de preparare
  1. Prepară un aluat ca la clătite, de fapt mai gros (pastella în italiană): Pune oul într-un bol, adaugă zahărul (eventual) bate cu un tel sau cu mixerul
  2. Adaugă laptele/apa, făina în ploaie. Cu cât îl faci mai gros, cu atât va acoperi merele mai mult (eu nu sunt fan, am mai zis)
  3. Spală merele, curăță-le de coajă mie îmi place coaja și nu am scos-o, dar mai sunt unii ce nu o pot mânca. Scoate cotorul (dacă-i posibil) fără să rupi mărul, taie felii (rotunde deci) de circa 3-4 mm (aproape 1 cm)
  4. Pune uleiul la încălzit într-o tigaie/cratiţă
  5. Ia rând pe rând câte o felie, trece-o prin aluat, ajutându-te de o paletă sau furculiţă, (să se prindă bine de ea) şi când uleiul sfârâie pune-o la fript. 1-5-6 câte încap în cratiţă/tigaie. Foc mediu, cam 2 min pe fiecare parte. Depinde de focul tău. Întoarce pe o parte şi pe alta. Ai grijă să nu se ardă că nu e bine
  6. Când sunt gata, scoate-le şi așează-le pe hârtie absorbantă (au foarte mult ulei)
  7. Se servesc fierbinți „stropite” cu zahăr pudră (sau „normal”) din abundență. Dacă vrei un gust mai intens de scorțișoară, mai pune scorțișoară în zahărul pudră.
Menţiuni
  • OPTIME!!!
  • Veganii și vegetarienii se pot inspira folosind apă carbogazoasă în loc și eliminând oul; la fel și celiacii folosind făină de migdale/soia/ hrișcă, etc. 
  • Dacă-ţi place (şi ţi-am dat o idee) orice iniţiativă: un like/share la pagina Facebook (click şi vei găsi mult mai multe fotografii), un vot (în dreapta sus) este echivalent cu  Mulţumesc

6 comentarii:

  1. interesanta reteta si din ce vad arata delicios de gustoase si aromate :D

    ReplyDelete
  2. Draga mea, e un dulce...romanesc. Nu fi surprinsa,mama imi facea foarte des in copilarie. Mere in halat, asa se numesc in cartea de bucate. Am cautat o data reteta, cand mama nu mai era, si am gasit-o. Mama avea carti de bucate foarte vechi; una se numea "Bucataria pe vreme de razboi". Era plina de retete de mancaruri cu ingrediente bogate, ca am ramas uimita; daca pe vreme de razboi era asa, cum era pe vreme de pace...?! Adela

    ReplyDelete
  3. Pe bune? Uite că nu am știut! Vai... o să vorbesc cu mama mâine să văd de ea a făcut mere în aluat vreodată. Poate le-a făcut fraților mai mari.
    Rețete pe vreme de război? Mama era copilaș pe atunci și nici nu le are cu scrisul. Nu aș putea găsi decât modele de covor scrise/făcute de mâna ei. Erau bogate? Uite că nici asta nu știam? Părinții mei nu au dus-o foarte rău pe vremea războiului - în general. Că cine muncea (muncește) zi și noapte și nu se dădea (dă) în lături de la greu, avea (are)! Însă trebuiau să țină mâncarea ascunsă pe sub pământ că dacă le-o găseau soldații, luau tot. Erau flămânzi, bieții de ei. Soldații, mă refer.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mama, saraca era orfana de mama in timpul razboiului, cu o sora mai mica pe care o ingrijea ca o mama, un tata care lucra zilier si care intretinea si o mama batrana, vaduva de razboi. Turtoi pe cartela, ulei la fel. O familie necajita intr-o cameruta, dar bunicul meu a fostsi a ramas icoana copilariei mele. Icoana traitoare, nu l-am auzit vreodata injurand sau plangandu-se de lipsuri. Nu si-a plans niciodata tineretea chinuita si nu a devenit ursuz si rautacios. Doamne, cat as mai vrea sa intalnesc asemenea batrani.... Adela

      Delete
  4. Ce viata, ce oameni si ce amintiri. Sunt oameni si oameni. Ma bucur enorm ca ai vut acest noroc. Pacat de bietul om si mama ta care au suferit poate. Erau oameni senini care s-au adaptat si acceptat destinul. Ce rost are sa te plangi? Pe cine ajuta?

    ReplyDelete

RESPECT este cuvântul de ordine. Aroganța/grandomania, insultele de orice gen, comentariile care NU sunt la obiect nu au ce căuta pe această pagină. Dedic trup şi suflet reţetelor, de aceea orice iniţiativă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc. O viaţă delicioasă îţi doresc. Ps. În caz de nu vezi publicat comentariul tău (1-3 zile), este pentru că nu am acces la internet.

 
Toggle Footer