Ultimele postări
Loading...
Friday, 21 December 2012

Raffaello


din seria „dulciuri ale copilăriei anilor 80”.

Cine nu cunoaşte aceste delicii albe ca zăpada?! Au un aspect şi gust inconfundabil. 

De mici nu văzusem niciodată în comerţ, dar le făceam acasă. Laptele praf avea altă consitenţă, altă savoare, nu era aşa dulce. Şi nu costa atât de mult. Se vindea la pungi transparente de 1 kg. În farmacii de obicei. Nu prea se cumpăra pt. că erau multe vaci care dădeau lapte mai bun.

Noi aveam lapte de vacă, brânză, smântână etc. etc. peste tot, dar nu prea mâncam. Paradoxal, eram înnebunită după laptele praf. Îl mâncam cu lingura. Mi se lipea pe toţi dinţii, pe cerul gurii, pe limbă şi ... iubeam senzaţia aia. Nu se mai găseşte aşa ceva astăzi.

Raffaello sunt delicii foarte simple de făcut. Nu ai nevoie de foc, doar de un pic de răbdare. Se fac de obicei de Crăciun sau Revelion. Eu.. le fac ori de câte ori am chef.

E destul de simplu. Mulţi dintre voi ştiu cum se fac, dar hai să amintesc şi eu.
Am adus o mică modificare şi trebuie să spun că sunt un pic ma pufoase ca de obicei.

Grad de dificultate: redus-mediu
Timp de preparare: variabil (1 oră)
Porţii: 25-26 mari (cât o nucă) şi vreo 35 mici (tu poţi să le faci pe toate mari (mărime normală, eu am vrut să mă joc)

Ingrediente

1.   150 g lapte praf. Nu pot să vă spun marca că iau de care găsesc la ofertă. Şi cel mai ieftin lapte praf e bun. Părerea mea
2.  1- 2 linguri zahăr pudră (eu pun şi tos câteodată)
3.  50 ml lapte condensat sau lapte normal dacă nu ai condensat. Eu îl aveam în casă.
4.   3-4 linguri margarină topită puţin (inmuiată)
5.   150 g cocos + 50 g pentru tăvăleală

Opţional:
migdale întregi prăjite (absolut de încercat)
foi de napolitane mărunţite. - Sincer?! N-am pus niciodată, dar am tot auzit pe la unii. Personal consider că e doar o fixaţie. În orice caz, FIECARE cu gusturile lui.

Mod de preparare

  1. Topeşte puţin untul/margarina pe foc sau la microunde (sau pe calorifer cum am făcut eu)
  2. Pune toate ingredientele într-un vas destul de încăpător. Amestecă cu o lingură foarte foarte bine. Trebuie să iasă un aluat destul de tare
  3. Poţi să-l dai la rece puţin, dacă vrei. Eu nu am făcut niciodată aşa, sincer. M-am apucat de făcut biluţe imediat.
  4. Biluţele se fac aşa. E destul de minuţios şi lung, dar poţi face biluţele în timp ce te uiţi la un film/emisiunea ta preferată.
  5. Iei un pic de aluat între mâini (de mărimea unei nuci), formează o bilă modelând aluatul cu ambele palme (cu mâinile ca şi cum ai aplauda) Dacă aluatul e consistent se fac uşor. Dacă se împrăştie = este prea uscat - mai pune un pic de lapte (1 linguriţă) . Dacă e prea moale mai pune nucă de cocos sau lapte praf.
  6. Poţi pune o migdală/alună/miez nuca prăjită sau o stafidă la mijloc. Este inovativ, dar cui îi place şi-l intrigă poate proba. Mie îmi place foarte mult.
  7. După ce ai făcut bila o dai/tăvăleşti înainte şi înapoi prin nucă de cocos până se acoperă toată
Menţiuni:

  • Dacă ai făcut aluatul prea moale şi nu reuşeşti să-l manevrezi îţi sugerez să-l pui la congelator pentru 10-15 minute. În caz de nu mai ai nici nucă de cocos nici lapte praf. Mie mi s-a întâmplat.
  • Am acoperit câteva cu scorţişoară, altele cu ciocolată, unele cu mac şi am îndrăznit şă tăvălesc câteva şi prin boia de ardei iute. Aici gustul s-a simţit dar mie mi-a plăcut. Îndrăzneşte şi tu. Ieşi din anonimat cu o reţetă inovativă. Surprinde oaspeţii şi familia. Vezi sa nu te arunce pe geam.
  • Pentru cuvertură ar fi mai indicat să cumperi fulgi de cocos mai mărişori. Ai miei erau prea fini şi nu mi-au plăcut. Se găsesc la punguliţe mai mici. Poţi folosi şi cocos colorat dacă îţi place. Sau biluţe colorate. Variantele sunt infinite. Fă cu ce crezi şi-ţi place. Inspiră-te şi la reţeta mea de Caroline. (click pe nume).


Menţiuni speciale
Reţeta asta am probat-o şi scris-o doar pentru tine. Dacă te inspiră te rog, din inimă, să laşi o mărturie scrisă. Scurtă, scurtă. Uneori nu realizăm cât de mult contează o singură apăsare pe butonul „îmi place”. Mulţumesc pentru vizită şi te mai aştept cu noi reţete de prăjituri din era comunismului şi nu numai.
Haide să dăm puţin credit celor care lucrează la un blog. Nu e chiar o joacă de copii sau lipsă de ocupaţie.
Nu, nu mă pune nimeni să o fac... dar o fac şi pentru tine, cu drag. Discurs general. Mulţumesc.



Nu uita ca tinandu-le la rece, devin tari. Cand sunt in ambient normal, devin putin moi sau foarte moi daca e super cald si ai folosit foarte multa margarina/unt.

**
Daca ai apreciat ori ti-a fost de folos, TE ROG da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea. :)
Daca nu ai observat, sunt doua meniuri sus pline cu fel de fel de retete.
Cand cauti ceva pe blog, foloseste diacitrice (ă, â, î, ș, ț). Daca nu gasesti ce te intereseaza, incearca o combinatie de cuvinte cu si fara diacritice: varză varza, roșii rosii, brânza branza.


Nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.
Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.



2 comentarii:

  1. e super reteta ta...trb sa o incerc

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc frumos. Sper să ai o experiență plăcută. (f)

      Delete

RESPECT este cuvântul de ordine. Aroganța/grandomania, insultele de orice gen, comentariile care NU sunt la obiect nu au ce căuta pe această pagină. Dedic trup şi suflet reţetelor, de aceea orice iniţiativă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc. O viaţă delicioasă îţi doresc. Ps. În caz de nu vezi publicat comentariul tău (1-3 zile), este pentru că nu am acces la internet.

 
Toggle Footer