Salată Caesar (interpretare)


Acum câţiva ani, în timp ce lucram într-un restaurant din Florenţa, o doamnă americană mi-a cerut să-i aduc ceva de mâncare. Fără să-mi zică ce ar prefera. Mi-a cerut să decid eu, adică să fac de capul meu. Am privit-o câteva secunde şi am hotărât că-i voi aduce mai întâi „o Carbonara” şi apoi o salată „Caesar”. Aceasta din urmă nu aveam nici cea mai vagă idee cum era. Dar notasem că plăcea nemaipomenit americanilor şi englezilor. 
A rămas atât de impresionată încât m-a sărutat de 3 ori pe obraji (plus că mi-a dat un bacşiş consistent).
Pe urmă am cerut şefului să-mi dea şi mie să gust salata aia, ca să ştiu ce propun clienţilor. WOW!

Aceasta nu este reţeta originală (adică cum o fac italienii) ci este o interpretare personală, după necesităţi, posibilităţi şi nevoi.
Se zice că aceasta salată a fost inventată, pe moment, de un mare şef italian (pe nume Caesar şi nu mai ştiu cum) care rămăsese fără provizii şi nu mai ştia ce să facă de mâncare pentru clienţi. Având un succes nebun a rămas în bucătăria italiană.
Sunt multe interpretări la această reţetă, dar are o singură bază: salată (lattuga romana), pâine prăjită, oţet, ulei, ou, parmigiano Reggiano, usturoi, sare, suc de lămâie şi sos Worcestershire.
Eu am folosit ingrediente total diferite (autohtone) dar m-am inspirat la această reţetă.
Este fabuloasă dar ... contraindicată în diete. Are foarte multe calorii!
În acest caz se potriveşte de minune: "Tot ce este bun: ori e ilegal, ori e imoral, ori îngraşă." Murphy

Grad de dificultate: redus
Timp de preparare: 20 min
Porţii: 2-3

Ingrediente
  1. 1 legătură de salată: eu am folosit Iceberg (foarte crocantă= DELICIOASĂ)
  2. 3 felii de pâine de casă sau cu cartofi (pentru că are textura mai compactă). Până la urmă e bună şi franzela (eu am folosit pâine neagră, cu seminţe, făcută-n casă)
  3. 6 căţei de usturoi
  4. 1 ou
  5. 1 lingură de oţet de vin alb (sau de care-ţi place)
  6. 1 lingură de suc de lămâie
  7. 50 g caşcaval
  8. 50 g salam (3-4 felii) sau bacon (ar fi mai indicat acesta din urmă. Eu nu am avut)
  9. 1/2 pahar (= 50 ml) de ulei de măsline (sau de care ai)
  10. 1/4 linguriţă piper NEGRU
  11. 1/2 linguriţă sare
  12. Opţional: 1 ardei iute/ boia de ardei iute
Mod de preparare
  1. Taie salamul/bacon-ul cuburi şi pune-l la prăjit foarte bine într-o tigaie (1 lingură de ulei). Trebuie să devină crocant. Scoate, pune într-o farfurie
  2. Taie cuburi feliile de pâine (italienii elimină coaja, eu NU), taie mărunt şi 1 căţel de usturoi şi pune totul (într-o tigaie + 1 lingură de ulei), iar, la călit uşor. Să prindă crustă
  3. Spală, taie/rupe (eu o rup cu mâna) salata şi pune-o într-un bol mai măricel
  4. Într-un mixer/robot (ca în imagine) pune căţeii de usturoi (ardeiul iute), macină-i; adaugă ligura de oţet, oul, sucul de lămâie şi uleiul (dacă-i posibil, pe rând, ca la maioneză) şi mixează pentru 3-4 min. Până devine ca o maioneză (a mea nu era aşa de densă, era destul de lichidă. Nu ştiu sigur dacă aşa trebuie să fie, dar a fost ok)
  5. Rade caşcavalul pe răzătoarea mare
  6. Pune toate ingredientele peste salată (salamul/bacon-ul, caşcavalul, cuburile de pâine prăjită, piperul), amestecă foarte bine şi adaugă salsa/maioneză
Menţiuni
  • Nu este o salată „normală” pentru că este extrem de calorică. Bolul ce vezi în imagine (porţie redusă oricum) l-am făcut să-l mănânc singură (o mâncare pe zi) dar nu am reuşit (deobicei mănânc un bol aşa de salată pe zi. Fără salam şi pâine). Este foarte „greoaie”. Poate a fost prea multă salsă (italienii puneau mult mai multă), nu ştiu. Dar mi-a rămas jumate!
  • Este DELICIOASĂ dar... greu de digerat. Din an în Paşte, merge. Dar nu exagera. Prea multe calorii într-o singură mâncare. 


    Dacă-ţi place (şi ţi-am dat o idee) un like la pagina Facebook (click) este echivalent cu Mulţumesc şi-mi dă curaj să merg mai departe.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii