Ultimele postări
Loading...
Saturday, 19 January 2013

Cornuleţe cu untură

Din seria: "dulciuri ale copilăriei anilor '80"

Fiindcă am scris un articol pe blogul celălalt (Carpe Diem) care m-a făcut să-mi amintesc de prăjiturile astea (de pe vremea comuniştilor), am decis să scriu reţeta exact aşa cum se făcea în anii 70-90. Aşadar, aceasta este o reţetă tradiţională moldovenească (a familie mele). Probabil, toată lumea are aceeaşi reţetă. Nu ştiu. Eu o ştiu doar pe asta.
Câte amintiri mă leagă de aceste delicii....
Nu am făcut de foarte mult timp şi nu am fotografii pas cu pas. Voi adăuga când o să găsesc ceva untură să fac (şi când voi întrerupe dieta). :D. 1 iunie 2013 Iată şi pozele promise!
Cumnata mea mai face din când în când. Mor după ele. Ah... dacă nu ai mâncat niciodată nu poţi să înţelegi despre ce vorbesc. Nu exagerez cu nimic, cine a mâncat poate confirma. Nu?!

Grad de dificultate: mediu
Timp de preparare: 50-60 minute
Porţii: nu pot spune

Ingrediente:
  1. 2 căni de untură (osânză) de porc curată, nesărată, netopită (10 linguri stra-pline). Cu cât pui mai multă untură cu atât sunt mai fragede. Deci untura să fie mai multă (în proporţie) decât borşul. Acesta este secretul frăgezimii!!! (am uitat să menţionez)
  2. 1 cană de borş proaspăt (200 ml - sau mai puţin pentru a le face şi mai fragede)
  3. 1 cană zahăr (eu pun numai jumătate (nu-mi plac foarte dulci)
  4. 4-5 plicuri zahăr vanilat
  5. drojdie cât o nucă
  6. făină de grâu cât cuprinde (depinde de făina ta)
  7. esenţă de rom/vanilie (2-3) + 1 linguriţă sare (nu uita, ca mine)
  8. Pentru umplutură: miez de nucă prăjit puţin sau/şi rahat

Mod de preparare:
  1. Dizolvă drojdia în borş călduţ (NU fierbinte) unde ai pus sarea
  2. Pune într-un lighean untura, zahărul, borşul, esenţa şi adaugă făină în ploaie, până iese un aluat elastic nelipicios, care NU se rupe. 5-7 minute circa. Nu mai mult că se înmoaie.
  3. Lasă puţin la rece sau nu. Eu nu am lăsat niciodată.
  4. Întinde o foaie de circa 3 mm grosime. Nu o întinde prea groasă căci vor creşte la cuptor şi devin imense. Nu ar fi nimic rău în asta dacă nu s-ar coace greu. Rişti să rămână crude în interior
  5. Cu o rotiţă... sau cum naiba s-o fi numind obiectul ăla, se împarte foaia în rânduri (uită-te la imagine) iar apoi ori se fac pătrate ori triunghiuri. Cum îţi vine la îndemână (uită-te la imagini)
  6. Pune într-un capăt o bucăţică de nucă sau rahat (tăiat în prealabil), rulează şi aşează în tavă
  7. Dai la cuptor - foc domol (temperatura 180-200 grade) vreme de 10-20 minute. Depinde mult de cuptor şi de temperatură. Îţi sugerez să nu laşi focul la maxim că se pârlesc repede deasupra/dedesubt, dar rămân crude la interior. Mai bine lasă focul lent.
  8. Încerci rupând unul în două dar, ATENŢIE, când sunt fierbinţi par un pic crude la interior. Este absolut normal, untura are acest efect. Nu sunt crude (decât dacă curge aluatul). Scoate-le, pune imediat zahăr pudră deasupra. Zahărul pudră trebuie neapărat spulberat când sunt fierbinţi, altfel nu se mai prinde. Lasă-le puţin să se răcească şi yum yum.
Aş mânca vreo 100 acum şi când mă gândesc cum strâmbam din nas la sărbători...Ce copil tembel! Acum facem aproape exclusiv cornuleţe... şi ce bucurie!!!
Menţiuni
  1. Am făcut cu margarină şi/sau unt. NU ESTE ACELAŞI lucru. Cine zice că sunt exact la fel este un mincinos sau nu ştie gustul şi consistenţa originalului. Mai bine să se abţină!
  2. Am citit deunăzi o reţetă care la ingrediente avea: 100 g de untură sau ulei. Am rămas trăznită! Frate, uleiul întăreşte. Nici nu-mi pot imagina ce poate să iasă. Untura nu este ulei. Nici pe departe. Poţi să probezi dacă vrei.
  3. În zilele noastre se găsesc în comerţ cornuleţe cu gem. Habar nu am cum sunt la gust dar idea nu e rea. Oricum gemul trebuie să fie destul de gros (ăla din comerţ e gros dar cine ştie ce are în el): marmeladă poate sau cireşe/vişine/căpşuni din dulceaţă. Mai poţi pune şi fructe uscate/confiate: smochine, ananas, piersici, merişoare. Tot ce-ţi trece prin minte şi ai în casă.
  4.  Pune în aluat şi coajă de portocală/lămâie rasă la răzătoarea mică. Va da un gust delicat şi proaspăt acoperind gustul unturii.

    Dacă-ţi place, şi ţi-am dat o idee, un like la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

16 comentarii:

  1. Am facut si eu, nu dupa reteta asta. Cu untura, intr-adevar. As face-o si pe a ta, dar... nu am bors. As fi vrut sa imi fac eu, dar imi lipsesc ingredientele. Daca stii tu cum se porneste borsul, fara sa ai nevoie de uste(sau cum se cheama), spune-mi si mie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Alina dragă, am cerut confirmaţie de la mama şi a zis că ea nu a făcut niciodată fără uşte. Îmi pare rău. Oricum am scris reţeta aici: http://reteteindraznete.blogspot.ro/2013/01/cum-se-umple-borsul.html
      Mulţumesc pentru idee. (f)

      Delete
  2. Am căutat ani la rând o rețetă care să-mi redea gustul copilăriei... De la mama n-am vrut învăța... eram doar un copil. Acum e prea târziu... Dar tu... mi-ai adus zâmbetul pe buze și lacrimi pe obraz... Este exact cum făcea mama. Mulțumesc! Nici nu știi ce mult înseamnă pentru mine. O să vorbesc tuturor celor pe care îi cunosc despre acest site. Meriți să fii cunoscută pentru că iubești tradițiile și le duci mai departe... pentru cei care vor să le învețe. Lenuța.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Lenuța dragă... și eu m-am emoționat citind rândurile tale. Mă bucur că ți-am putut fi de folos. O viață delicioasă și senină! (f) Mulțumesc pentru mărturie.

      Delete
  3. Bună, din nou. Nu am putut să mă abțin să nu scriu câteva gânduri. Iubesc cornulețele cu untură. Mama le făcea atât de bune, fragede și parfumate... A cam uitat rețeta că nu a făcut de mult. A zis
    că-s magazinele pline... Parcă-și pierd din tradiții... dar mai sunt câteva persoane ca tine, care le poartă înainte. O inițiativă demnă de laudă. Foarte rar așa ceva, și extrem de prețios. Multă sănătate îți doresc! Ps O să-ncerc rețeta cât mai curând, dar sunt sigură ca-s nemaipomenite. Nu zic asta doar de dragul de a spune, dar pentru că am încercat multe dintre rețetele tale (tradiționale sau îndrăznețe, cum zici tu) și mi-au plăcut toate.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao (din nou). Da, am observat și la mama că e foarte tentată să uite și să-ncerce nou... dar numai dacă ideea vine de la televizor. Fir-ar el de...!!! Ador tradițiile în general. Mi-au lipsit atât de mult cât am fost plecată... . Neapărat să o încerci. Nu o să-ți pară rău. Am mâncat multe cornulețe la vremea mea. Baftă și numai bine. (f)

      Delete
  4. Nu se poate asa ceva! De cand nu am mancat prajituri dintr-astea. Vreau si eu!!!! O sa fac neaparat!

    ReplyDelete
  5. scumpo, cred ca stau de o ora pe site-ul tau!!!!!!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. x-) Un comentariu ca acesta îmi înseninează ziua. Dedic trup şi suflet reţetelor şi rareori am parte de încurajări. Mulţumesc frumos şi sper că ai găsit ceva care să te împingă să probezi. =p~

      Delete
  6. Eu nu prea am mancat cornulete cu untura. Mama facea altfel de prajituri. Dar eu am sa fac, ca sunt curioasa. Prea le lauda toata lumea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dacă nu ai mâncat, nu ştii ce pierzi. Orice român care se respectă trebuie să fi gustat măcar. dacă apoi nu-i plac, ăsta-i alt discurs. (f)

      Delete
  7. Multumesc pentru reteta! Astazi voi prepara vestitele cornulete cu untura, fara sa mai tin cont ca n-am mai folosit acest ingredient de vreo 10 ani. Am imprumutat din vecini!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vai. Cum mi-a scapat acest comentariu!? Imi cer mii de scuze. Untura nu se mai foloseste ca odata, dar e si de inteles. Sper ca ai reusit si ti-au iesit bune. Un 2017 Delicios!

      Delete
  8. Eu fac mereu dar in aluat nu pun absolut niciodata zahar sau arome. In loc de bors poti pune lapte batut sau iaurt. Umplutura o faceam cu magiun de prune,rahat si lamaie tocate( robot sau masina de tocat) sau alte combinatii.Din acelasi aluat fac si saratele. Amestec aluatul cu sare mare,chimen si mac, intind foaia mai groasa, le tai bastonase, le ung cu ou si le coc.ies foarte bune.

    ReplyDelete
    Replies
    1. E chiar adevarat "cate bordeie atatea obicee." Mi se pare o idee formidabila a ta. Nu m-am gandit niciodata sa pun iaurt or lapte batut si de multe ori nu am facut pt ca nu am avut bors. Grozav de bucuroasa m-ai facut. Pentru saretele eu foloses ulei pt ca-mi plac crocante. Sunt sigura ca ale tale sunt deosebit de fragede si minunate! Multumesc infinit pentru comentariu si idei. De nepretuit!

      Delete

RESPECT este cuvântul de ordine. Aroganța/grandomania, insultele de orice gen, comentariile care NU sunt la obiect nu au ce căuta pe această pagină. Dedic trup şi suflet reţetelor, de aceea orice iniţiativă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc. O viaţă delicioasă îţi doresc. Ps. În caz de nu vezi publicat comentariul tău (1-3 zile), este pentru că nu am acces la internet.

 
Toggle Footer